INTERESUL ACORDAT MÂNTUIRII

Blagocin Veniamin

Iubiţi fraţi creştini,

Trecând prin multele încercări ale timpului şi evoluţiei, omul modern se află într-o situaţie duhovnicească deosebită total de trăirea autentic Ortodoxă a Părinţilor secolelor din urmă, chiar a celor contemporani din prima jumătate a secolului XX. Este drept, libertinajul format în ultimii ani, a generat o serie se schimbări radicale în viaţa omului; dar, să vedem cât de benefică îi este această transfigurare psihologică.

În prima jumătate a secolului trecut, încă se găseau Părinţi care puteau fi numiţi cu adevărat duhovnici, trăitori şi chiar mărturisitori, pentru felul lor de trăire aleasă şi strâmtorările la care erau supuşi din pricina bolşevismului şi a comunismului. Cu toate acestea, din numeroasele lor pilde de viaţă duhovnicească, rareori se mai iveşte câte un caz similar, care să fie demn de toată lauda şi vrednic de urmat.

După dăruirea „libertăţii” şi evadarea din lanţurile comunismului, omul a început să guste din plin modernismul şi adoptarea propriului stil de viaţă, indiferent dacă acela este sau nu benefic şi sufletului. Acestui fenomen de transfigurare psihologică, în viaţa omului modern, apare internetul, diversiunile televizate şi propaganda non-valorilor din mass-media. Din nefericire, omul devine capcana acestor trei factori care-i pun în pericol sănătatea, educaţia şi cel mai important, mântuirea.

Omul modern practic a uitat ce semnifică mântuirea şi cât de important este pentru el să-şi împartă timpul util, într-aşa fel încât să nu cadă în extreme dificile, dar nici să-şi epuizeze toată perioada zilei cu lucrurile şi practicile inutile. Propun să privim puţin asupra celor trei factori despre care aminteam mai devreme.

Primul mijloc modern de descoperire a lumii, este internetul, care am putea spune că este şi principalul pericol în educaţie, creştere şi echilibru firesc. Bineînţeles, ca orice alt mijloc, şi internetul poate fi o cale modernă benefică mântuirii şi beneficierii din belşug de folosul său. Precum un cuţit, care-l poate folosi ca armă, sau unealtă necesară supravieţuirii, aşa şi internetul poate fi folosit spre folosul sufletesc sau spre degradare duhovnicească, de asemenea fizică, morală, educaţională.

Din internet putem culege foarte multe roade folositoare. În primul rând avem acces la cărţi Ortodoxe pe care nu ni le-am fi putut procura din insuficienţa financiară de care dispunem majoritatea. În al doilea rând putem păstra legătura – limitată şi discretă – cu rudele, prietenii, cunoştinţele, preotul duhovnic, sau chiar relaţia dintre preot şi episcop poate fi mai plăcută şi utilă în acelaşi timp. Este drept că prin intermediul acestui mijloc de comunicare, dialogul este foarte binevenit din ambele părţi, întrucât omul este liber să se exprime mai uşor, având timp să-şi expună exact punctul de vedere sau întrebările, pe care în mod real nu ar fi avut tot atâta lejeritate. Un lucru bun pentru a convieţui paşnic. Pe de altă parte, internetul cuprinde şi o mulţime de pericole. Cele mai frecvente pericole sun prezente în foarte multe reclame obscene către diverse pagini imorale şi care pot dăuna conştiinţei creştineşti, diferite informaţii eronate sau forţa negativă de influenţare a omului naiv. Din punctul acesta de vedere, mulţi ajung să asume mai mult timp internetului, care fără remuşcări putem să-l numim un viciu destul de periculos, decât să-şi împartă timpul liber citind o carte, ascultând o cântare tradiţională sau patriotică, care-i defineşte ca popor, existenţă şi istorie.

Fenomenul televizorului apare în prima jumătate a secolului trecut, bineînţeles şi în casele oamenilor de rând, ce-i drept, de-o pătură socială mai dezvoltată financiar. Pe atunci principalele posturi de televiziune erau companii de stat, în programele cărora existau diverse emisiuni educative, de cultură, filme frumoase şi de calitate, desene animate constructive şi benefice educaţiei. Acum, democraţia a transformat totul într-un risc. Au apărut o mulţime de programe privatizate, conduse de oameni cu mentalităţi greu de a putea fi exemple altora, care se ascund în spatele unor realizatori zâmbitori şi calzi la vorbă, dar care exprimă o orientare educaţională total greşită faţă de normalitate. Astfel se justifică decăderea psihică a omului modern faţă de omul secolului trecut. De pildă, bătrânii aveau timpul foarte scurt pentru a-l putea împărţi în descoperirea splendidei naturi, creaţiei Lui Dumnezeu, prezente la tot pasul, flori frumoase, peisaje naturale pline de viaţă, izvoarele apelor şi pădurile liniştitoare. Acum însă, omul modern priveşte o fotografie pe facebook şi îi dă like dacă i s-a părut ceva frumos într-însa. Să nu mai vorbim de totala lipsă de

 cunoaştere a alimentaţiei, deşi sunt posturi de televiziune care prezintă emisiuni educative privind sănătatea, după care apare reclamă apetisantă la Shaorma şi alte produse greu de crezut a fi naturale în proporţie de 50%.

Dar să privim partea cea bună: naivitatea unora nu este generală, ci sunt şi oameni care au renunţat total la televizor, mai cu seamă că nu sunt foarte multe emisiuni care pot să ajute cumva sau să influenţeze pozitiv dezvoltarea psihică a omului către mai bine.

Cel de-al treilea factor care influenţează omul modern, este Mass-media. Tot soiul de ziare şi diverse reviste apar pe piaţă că titluri care mai de care mai stufoase, pline de publicitate şi ştiri total lipsite de importanţă. Cu toate acestea, şi un om mai trăitor din punct de vedere duhovnicesc, îşi spune în gând: „nu este interesant, dar sunt puţin curios” şi aşa citeşte tot ziarul, conceput în aşa fel încât să nu fie refuzat, o dată început a fi citit. Deci, la urmă omul realizează că a acordat timp unui subiect neimportant, cât nu s-ar fi aşteptat să fie de lung, evitând a adopta o activitate constructivă şi de înfloritoare a vieţii personale, duhovniceşti şi educaţiei. Într-un final, timpul acordat din naivitate, ne arată încă o dată că diavolul şi-a atins scopul, ispitind cugetul naiv, într-atât încât să fie răpit de la rugăciune şi meditarea necesară. Aşa s-a produs tot zbuciumul din lume, datorită voinţei omului de a-şi împărţi timpul în orice alt mod, decât cel util şi plăcut.

Cu siguranţă dintre frăţiile voastre într-acest ceas, sunt unii care vor încerca să-şi reevalueze forma de împărţire a timpului, spre cultivare de învăţături uşor de găsit în acest veac, spre rugăciune, căci nu ştim ziua în care se vor sfârşi zilele noastre şi mergem în faţa Dreptului judecător; iar alţii au văzut ceva neimportant în echilibrul firesc al timpului. Aici intervine datoria noastră de a ne schimba stilul de viaţă, acolo unde avem mărturie că greşim, din Scriptură sau din Pidalion, ori din Scrierile Sfinţilor, aşa încât şi cei din jurul nostru să realizeze câte progrese am făcut şi cât de mult s-ar folosi şi dânşii să adopte acelaşi stil de viaţă echilibrat, util şi ajutor pentru suflet în scopul mântuirii, care de altfel, este rolul cel mai important al omului născut după chipul Lui Dumnezeu.

Aici mulţi vor zice întru dânşii: „eu ştiu cum să-mi împart timpul”. Acelora nu rămâne decât să le urăm felicitările noastre, ale celor ce abia acum ne deşteptăm şi începem să facem revendicări în stilul nostru de viaţă, într-atât încât să fie prezentă şi nelipsită rugăciunea zilnică, cugetarea la pocăinţă şi cultivarea învăţăturilor duhovniceşti ale Sfinţilor Părinţi.


%d blogeri au apreciat asta: