Comuniune istorică

MITROPOLIA SLĂTIOARA ŞI ROCOR-UL

Un scurt articol despre răutatea din Bisericile stăpânite de oameni

Pr. Blagocin Veniamin

Mitropolitul Vlasie si Mitropolitul Vitalie

Mitropolitul Vlasie şi Mitropolitul Vitalie

Biserica Ortodoxă Rusă din Diaspora (ROCOR) a avut comuniune de-a lungul timpului cu mai multe Biserici Ortodoxe Tradiţionaliste, printre care şi Biserica Ortodoxă de Stil Vechi din România, unitate ce a străbătut întreaga perioadă de arhipăstorire a Înalt Prea Sfinţitului Mitropolit Vitalie (Ustinov) (1986 – 2006). Despre această comuniune nu se prea vorbeşte mult la ora actuală, din nefericire, chiar dacă datori suntem toţi să răspundem în faţa Lui Dumnezeu, fie prin mărturisire, fie prin fapte.

Comuniunea rodnică dintre cele două Biserici, canonic, nu a luat sfârşit niciodată! Aceasta pentru că nu a existat un document prin care să se arate căderea uneia dintre Ele în vre-o erezie sau schismă. Cu toate acestea, din anul 2006 nu s-a mai amintit nimic despre ROCOR.

Ţin minte că discutam pe atunci cu nişte persoane din Bucureşti despre despărţirea ce avea să fie şi eram luat drept nebun. Din nefericire, dezbinarea a avut loc şi nimic nu se mai poate îndrepta.

Suntem în anul 2012. Să fie oare 6 ani de la despărţirea celor două surori, din cauza stăpânirii omeneşti? Ei bine, acest adevăr iese la iveală nescris, încă din anul 2001 când, în Bisericile de pe Stil Vechi din România începe să fie pomenit un alt Mitropolit al ROCOR-ului, anume Lavru. Chiar şi în reviste era amintit des numele lui, mai ales în „Tradiţia Ortodoxă” din acea vreme. Cu toate acestea Sinodul era condus de Mitropolitul Vitalie, până în anul 2006 când a trecut la cele veşnice.

Aici intervine un adevăr care oricât ar fi de ocolitoare vorba despre dânsul, pe români îi doare. Din ce cauză?

Arhiepiscopul Lavru şi  Patriarhul Alexei

În anul 2001 Sinodul ROCOR influenţat de Arhiepiscopul Lavru adoptă ideea că Patriarhia Moscovei s-a ridicat din erezia ecumenismului şi mai ales a serghianismului, fapt pentru care „ar trebui!” abordarea subiectului legat de comuniune. Acest subiect a fost categoric respins de Mitropolitul Vitalie şi apoi… s-a produs dezbinarea. O parte dintre ierarhi îl urmează pe Mitropolitul Vitalie, care susţinea că Patriarhia Moscovei trebuie mai întâi să îndrepte greşelile dogmatice ale sale, apoi să fie vorba despre o comuniune. De cealaltă parte, Arhiepiscopul Lavru era susţinut de câţiva episcopi, acoliţi ai săi în lupta contra Ortodoxiei, care susţin în continuare principii necanonice de unire cu Patriarhia Moscovei.

Ulterior Sinodului din anul 2001, Mitropolitul Vitalie refuză să mai aibă vre-o comuniune cu episcopii care au trădat Ortodoxia, prin tânjirea după comuniunea cu Patriarhia Moscovei, o comuniune fără un temei canonico-patristic. După ce Mitropolitul Vitalie, preşedintele Sfântului Sinod afuriseşte aceşti mincinoşi-episcopi, avea să se arate că ROCOR-ul de mult fusese prigonit de fiarele din interior, care de multă vreme îmbolnăvise sistemul sinodal. Astfel, prin lupte viclene, se ascunde acest adevăr şi se trâmbiţează prin Biserici şi Mănăstiri că Mitropolitul Vitalie s-a retras pur şi simplu, iar în locul său a urmat acest Lavru.

chrez_zayav

Hotărâre a Mitropolitului Vitalie, din data de 14/27 Octombrie 2001.

Hotărârile Sinodului adevărat, condus în continuare (după anul 2001) de către Mitropolitul Vitalie, au arătat clar faptul că episcopii ecumenişti din Sinod nu mai au nici o continuitate Apostolică pentru îmbrăţişarea ereziei ecumenismului.

După dezbinarea din anul 2001, când a fost despărţită neghina de grâu, Mitropolitul Vitalie a continuat să propovăduiască Ortodoxia şi să păstorească ROCOR-ul până în anul 2006.

0075149g

Sinodul condus de Mitropolitul Vitalie (2001 – 2004)

Sf. Sinod

Sinodul condus de Mitropolitul Vitalie (2004 – 2006)

După cum spuneam mai devreme, şi în România s-a adoptat aceeaşi strategie mincinoasă de ascundere a adevărului. În popor vehicula şi se instala „cu blagoslovenie” informaţia că Mitropolitul Vitalie s-a retras, nicidecum să se arate că un grup de episcopi au aderat la ideea de unificare cu Patriarhia Moscovei. Fără alte cuvinte, în România începe să fie pomenit la slujbe ca şi „mitropolit al ROCOR-ului” mincino-episcopul Lavru, care ulterior în anul 2006 s-a şi unit cu Patriarhia Moscovei, iar în scurt timp după trădarea ROCOR-ului şi mânierea Lui Dumnezeu, are parte de o marte grabnică, în urma lui rămânând un „Sinod” ecumenist şi plin de rătăcire bolşevico-serghianistă şi ecumenistă, din nefericire susţinută să se nască încă de la început, de Biserica din România.

Pe atunci erau doar 4 Episcopi în Sinodul Tradiţionalist Român (acum sunt 11). Cu toate acestea, nu toţi aveau implicare în ceea ce avea să aibă o tragică urmare. Ceea ce doare cel mai tare este că poporul român a fost minţit de un ierarh, care i-a sărutat mâna cu viclenie Mitropolitului Vitalie, să poată pătrunde în Biserică, ulterior să contribuie şi el la susţinerea celui care intenţiona să dărâme Biserica şi să o târască în mocirla ereziei.

Fără susţinerea nimănui, Mitropolitul Vitalie lasă în urma sa o Biserică săracă, prigonită, dar plină de Adevărul care mântuieşte, nu care umblă după interese lumeşti şi nu se gândeşte că într-o bună zi merge înaintea Lui Hristos să dea răspuns pentru faptele sale, mai ales pentru erezie.

Aceasta este tragica poveste a sfârşitului de drum dintre cele două surori adevărat mărturisitoare, datorită stăpânirii omeneşti care nu se osteneşte să păstorească Biserica după Pravile, ci după interese personale sau familiare.


%d blogeri au apreciat asta: