Cum procedează mirenii care nu au Biserică în apropiere

ÎNVĂŢĂTURĂ PENTRU CREȘTINII CARE NU AU BISERICĂ ÎN APROPIERE

Blagocin Veniamin

Atât în vremea de început a Bisericii Lui Hristos, cât și în zilele noastre, sunt foarte mulţi creştini care locuiesc în zone unde nu se găsesc Biserici, dar nici Preoţi. Din pricina nevoilor fireşti şi a lipsurilor financiare cu care ne întâlnim în fiecare zi, oricine dintre noi, atât preotul cât şi credincioşii nu se pot întâlni foarte des. Cu toate acestea, comuniunea cu Biserica Lui Hristos rămâne neântreruptă veşnic şi unitatea Credinţei nu poate să sufere din această pricină.

Evident, în vremurile de prigoană, creştinii aveau foarte puţine Biserici, multe dintre ele fiind confiscate de păgânii care-şi amenajau grajduri în Ele, cum a fost şi pe vremea comunismului, atât în Rusia, cât şi în alte ţări. Cu toate acestea, mulţi nu înţeleg cât de primejdioasă este intrarea într-o „biserică” eretică sau din alt cult, al cărei Sinod încalcă hotărârile Sfinţilor Părinţi şi ponegreşte Sfintele Dogme şi aşezăminte.

Creştinii Bisericii noastre, nu au permisiunea de a participa la slujbele ereticilor. Sunt învăţături care circulă prin lumea întreagă, date de falşi duhovnici greşit numiţi ortodocşi! Aceştia au scornit idei bolnăvicioase şi eretice cum că acolo unde nu sunt Biserici, ortodocşii pot participa la slujbele altora. Este total greşit acest lucru, pentru că spun Sfinţii Apostoli: „Episcopul, Preotul, sau Diaconul, împreună cu ereticii rugându-se, să se afurisească; iar de au dat lor voie ca unor clerici a lucra ceva, să se caterisească” (Canonul 45 Apostolesc). Şi iarăşi spun: „Dacă vreun cleric sau mirean, va intra în sinagoga iudeilor sau în bisericile ereticilor, spre a se ruga, să se caterisească şi să se afurisească” (Canonul 65 Apostolesc). Deci, iată, spun Sfinţii Părinţi că nu se cuvine două pedepse pentru acelaşi păcat. Cât de mare şi de grea trebuie să fie povara rugăciunii cu ereticii, devreme ce Sfinţii Apostoli însăşi au dat de două ori pedeapsă pentru această nelegiuire?

Să nu excludem să amintim de Liturghia catehumenilor, moment pe care multe dintre bisericile de stil nou îl exclud cu desăvârşire. Ce rol are acest moment din Sfânta Liturghie? Câd Preotul, ori Diaconul, rosteşte „Cei chemaţi, ieşiţi!” Se referă la acei care doresc să se unească prin Credinţă cu Biserica Lui Hristos, fiind chemaţi la Sfânta Biserică, asistă la toate momentele doar până la citirea Evangheliei, după care merg în Pridvoarele Bisericii şi de acolo ascultă smeriţi Sfânta Slujbă. Dar, nu toţi cei ce se află în eresuri sunt catehumeni! De aceea, Sf. Sinod din Laudiceea, spune clar: „Să nu fie îngăduit ereticilor să intre în Casa Lui Dumnezeu, stăruind în erezie” (Canonul 6 al Sf. Sinod din Laudiceea). Cu alte cuvinte, ereticii care doresc să vină la Biserică, să participe, doar din curiozitate, aceia NU pot fi primiţi, până nu cer pocăinţă şi iertare de la Biserică, prin Preot sau Arhiereu. Acei care nu vin cu pocăinţă la Biserică, vin ca lupii să cunoască staulul şi să împrăştie turma, sau să răpească pe cei mai slabi.

Un creştin pravoslavnic, mergând la bisericile de stil nou, pe lângă păcatul că practică rugăciunea în comun cu alte culte, fapt combătut de foarte multe Sfinte Sinoade Ecumenice, Locale şi de Sf. Apostoli şi Părinţi, ei primesc binecuvântările date de clericii altui cult. Datorită ereziei Ecumenismului, a Serghianismului şi a Neo-Calendarismului, luăm cu desăvârşire în calcul canonul ce spune: „Nu se cuvine a lua binecuvântările ereticilor, care mai mult sunt necuvântări, decât binecuvântări” (Sinodul din Laudiceea, Canonul 32). Şi iarăşi spune: „Nu se cuvine cu ereticii sau cu schismaticii a se ruga împreună” (Canonul 33, Laudiceea).

Am explicat până acum de ce este erezie practicarea Ecumenismului, am adus argumentele necesare pentru erezia Serghianismului săvârşită de actuala Patriarhie a Moscovei, care nu are succesiune Apostolică, de asemenea, am explicat unde se află ereziile neo-calendarismului, deşi Calendarul este doar o unitate de măsură asupra timpului Bisericesc, pentru stabilirea datelor Pascale, indiferent de aberaţiile unor falşi duhovnici care arungă argumente răsturnate foarte uşor de ceea ce au zis Sfintele Sinoade şi Sfinţii Părinţi în repetate rânduri.

Lămurind problema rugăciunii în bisericile ereticilor, sau ale schismaticilor, Preoţii sau Diaconii, se supun caterisirii; iar Călugării sau mirenii care intră la slujbele ereticilor, se opresc de la Sfânta Împărtăşanie o lungă perioadă de timp, începând de la un an şi durează în funcţie de dispoziţiile Episcopului sau ale Duhovnicului.

Dar, ce face creştinul care nu are Biserică? Acela care nu poate merge la Privegherea de seară şi Slujba de dimineaţă, ce se face în toate Bisericile şi Mănăstirile noastre, fiind mai aproape, participă o dată la trei Duminici consecutive. Cei care locuiesc mai departe de Biserică, din lipsuri fireşti sau din neputinţă, nu poate merge nici măcar o singură dată pe an, acela trebuie să facă următoarea rânduială:

În Duminici şi Sărbători: De cu seară Vecernia, unită cu Utrenia şi Ceasul Întâi, din Ceaslovul mic; iar de dimineaţă: Rugăciunile Dimineţii, Ceasurile 3, 6 şi Obedniţa. După sfârşitul Obedniţei, gustă Sfânta Anafură uscată, ia Aghiasmă şi merge la ale sale, evitând să lucreze ceva în acea zi.

În Duminicile când nu se face vreo pomenire a unui Sfânt sau Praznic, de cu seară citeşte: Ceasul al 9-lea, Vecernia, Pavecerniţa Mică (cea Mare doar în Postul Patruzecimii), Miezonoptica de Duminică, Utrenia şi Ceasul Întâi, iar dimineaţa, ca şi în Duminicile celelalte sau la Praznice, astfel încât să isprăvească toată rânduiala în jurul orei 10 de dimineaţă. Astfel, se păstrează comuniunea în rugăciune, în acelaşi timp, cu Bisericile unde se slujeşte de la ora 6:00 la orele 9:30 sau 10:00.

Sunt rânduieli date şi pentru creştinii care nu au ceaslov; dar, acum posibilităţile sunt anevoioase, dar orice om îşi poate cumpăra un Ceaslov pe Stil Vechi, care să conţină Rugăciunile originale, nu adăugirile, prescurtările sau motificările schismaticilor şi ale ereticilor.

După cum spune şi Mântuitorul, Creştinul nu se poate mântui dacă nu primeşte Sfântul Trup şi Sfântul Sânge. Cu toate acestea, nici un Canon sau hotărâre Sinodală nu dă o perioadă între Împărtăşiri, s-a găsit de cuviinţă ca, celor ce au o viaţă îmbunătăţită şi ţin după rânduială toate Posturile din anul Bisericesc, Miercurile şi Vinerile şi zilele însemnate cu „Post” în Calendarul Ortodox de Stil Vechi, să li se dăruiască Sfânta Împărtăşanie la sfârşitul fiecărui Post, după caz; dar, cei ce nu au posibilitatea să meargă la Preot, sau invers, să se străduiască măcar o singură dată pe an să primească măcar Sfânta Taină a Spovedaniei, iar Sfintele Taine după vrednicie.


%d blogeri au apreciat asta: