DESPRE SINODUL MATEIT AL LUI KIRIKOS

ATACURILE MATEIŢILOR LUI KIRIKOS

 

În urmă cu câteva zile am aflat că un „diacon” mateit caută să facă o dezinformare, legat de persoana mea, fapt pentru care îmi voi expune câteva puncte de vedere.

Acest „diacon Ioan Vasiliu” afirma într-un grup (închis) pe facebook, următoarele neadevăruri:

„Daca de aceasta pozitie stavroidiana a lui Pedro vorbiti domnule ionut si o aparati (adica a lui stavros…) in cardasie cu domnul veniamin, de a va deroga de la necesitatea postului si pregatirii de curatie pentru sfanta Taina a Impartasaniei atunci nu cred ca mai putem vorbi de o gandire ortodoxa la dumneavoastra ci numai o aplecare spre o critica agresiva ne fondata” (Diaconul Ion Vasiliu).

Am lăsat textul aşa cum l-a scris respectivul pretins diacon. Este uimitor că ştie să folosească majuscule în mijlocul textului, dar nu ştie că toate numele de persoane se scriu tot cu literă mare. Mai mult de atât, există o oarecare răutate pe care vreau să o scot în evidenţă.

Să structurăm textul pentru a înţelege mai multe.

„Daca de aceasta pozitie stavroidiana a lui Pedro vorbiti domnule ionut si o aparati (adica a lui stavros…) in cardasie cu domnul veniamin…” Stavros este un teolog grec care a fost ademenit de Episcopul Kirikos şi chiar a crezut că „biserica” lui este cea adevărată. Acesta a pus suflet în a propovădui Biserica mateită şi ulterior s-a smintit de anumite descoperiri. El a găsit documentele furate de Kirikos din Sinodul Nikolait pentru a le folosi în scopul de a dezinforma poporul că el este adevăratul mateit. Mai mult de atât, Kirikos lăcuieşte cu o fătucă tinerică, acolo la el în „palatul episcopal” şi asta o ştiu atât Episcopul Partenie, cât şi Diaconul Ion. Nu vreau să fac un mit din asta sau un subiect veşnic, eu îmi apăr doar interesul eclesiologic contra ereziei lor, fapt pentru care se simt nevoiţi să afirme chiar orice în scopul de a distrage atenţia celor ce cred în ei, să nu citească articolele mele.

Eu nu sunt în „cârdăşie” cu nimeni! Nu l-am cunoscut pe Stavros şi nu am discutat cu el, doar ce am citit din scrierile sale despre Sinodul Mateit pentru că mă interesa, devreme ce Episcopul Partenie susţinea că ei sunt adevăraţii mateiţi. Era evident să mă intereseze toate părerile, pentru că nu aveam intenţia de a intra iarăşi într-o „biserică” apărută peste noapte şi care se laudă ca fiind „adevărata adevăratelor”! Nu este o greşeală faptul că l-am citit pe teologul Stavros care mai înainte de mine i-a descoperit şi ştie mult mai multe din interiorul eparhiei lui Kirikos.

Ionuţ, despre care vorbeşte diaconul Vasiliu nu este în cârdăşie cu nimeni! El nu face parte din Biserica noastră (deocamdată) deşi vede singur adevărul şi fără să-l oblige cineva! El a avut o intenţie de a intra în Biserica noastră cu câţiva ani în urmă, după care a descoperit Sinodul Mateit şi avea mare evlavie la ei. Chiar de multe ori intram în polemici cu dânsul din cauza faptului că îi considera cei mai buni dintre bisericile greceşti. Într-un final a citit şi el mai multe. Dar nu e nevoie să citeşti tone de documente despre Kirikos. Este de ajuns să te întrebi cum a apărut Biserica lui? Cum? A fost caterisit pentru că a furat anumite lucruri dinb arhiva Sinodului. Ce a făcut după aceea? A încercat să fie luat şi el de un Sinod (oricare ar fi fost acela) să nu stea singur. A apelat la sinodul Mitropolitului lipovean Cornilie, cu care s-a şi întâlnit, dar nu s-a rezolvat nimic. În cele din urmă a găsit pe Episcopul Gherontie din România (de la Moviliţa) care era în „criză” de al doilea Episcop şi risca să rămână din nou singur, Episcopul Casian fiind prea bătrân pentru a mai putea participa la o eventuală hirotonie de Episcop. Ce a făcut Kirikos după ce a fost caterisit? A continuat să slujească. Ba din contră, a început să repete botezul celor de care el fusese hirotonit mai întâi şi apoi caterisit. Să înţeleg: când l-au hirotonit pe el erau buni, când l-au caterisit nu? Aveau succesiune pentru a-l hirotoni pe el, dar să-l caterisească pentru furt nu? Şi cum repetă el botezul unora de la care are hirotonia? Nu cumva şi hirotonia lui trebuie repetată? Bineânţeles, ei voi da alte argumente şi vor lungi povestea, cum este tipic bisericii respective…

Ceea ce m-a indignat cel mai mult a fost următoarea afirmaţie: …domnul veniamin, de a va deroga de la necesitatea postului si pregatirii de curatie pentru sfanta Taina a Impartasaniei atunci nu cred ca mai putem vorbi de o gandire ortodoxa la dumneavoastra ci numai o aplecare spre o critica agresiva ne fondata” (Diaconul Ion Vasiliu).

Este o aberaţie mincinoasă! Asta o pot vedea şi puţinii membri ai Bisericii noastre care mă cunosc şi care se spovedesc adesea (fără să primească Sfintele Taine). Noi respectăm postul în contextul Pidalionului. Cu alte cuvinte, orice mirean sau preot trebuie să postească pentru că este firesc Ortodoxiei. Mai mult, în anul 2010 am cerut caterisirea lui Serafim Vasluianu tocmai din cauza faptului că împărtăşea mirenii fără să-i spovedească şi fără ca aceştia să ţină post! După caterisirea Episcopului, am precizat în constituţia noastră eclesiologică faptul că mireanul trebuie să ţină toate posturile din an şi să poarte barbă atunci când se împărtăşeşte! Citind petiţia mea prin care am cerut caterisirea lui Serafim, vedeţi că am amintit de faptul că el împărtăşea mireni fără ca ei să postească! Este o aberaţie şi contrar Sfintelor Canoane. Nu suntem extremişti, dar nu putem să distrugem noi nişte aşezăminte vechi pe care Sfinţii Părinţi le-au aşezat cu rânduială.

Legat de gândirea Ortodoxă despre care vorbeşte „diaconul” Vasiliu şi despre critica agresivă „ne fondată” el însuşi se contrazice. Păi, ei au gândire Ortodoxă? Cum să afirmi despre cineva că dezleagă la împărtăşanie fără de post, când noi nu facem aşa ceva şi chiar am izgonit din Biserica noastră pe cei care făceau acest lucru! În Eclesiologia noastră este trecut faptul că orice om trebuie să ţină posturile şi Pravila, să poarte barbă pentru a se împărtăşi şi nu doar pentru această Taină! În general, noi nu împărtăşim „aiurea” de zeci de ori pe an cum fac oficialii sau chiar mateiţii. Mântuitorul spune: „De nu veţi mânca trupul Fiului Omului şi nu veţi bea sângele Lui, nu veţi avea viaţă întru voi” (Ioan 6, 53). Cu toate acestea, nu este scris o perioadă de 8 zile, cum practică BOR, nici de 40 de zile cum practică majoritatea. Omului evlavios îi este de ajuns să se împărtăşească o singură dată pe an, dacă trăirea lui Duhovnicească nu se termină atunci când se împărtăşeşte… Trăirile postirii, cum spune şi Sfântul Ioan Gură de Aur nu trebuie să se termine la sfârşitul postului, ci trebuie să rămână în continuare. Este de ajuns omului să se împărtăşească o dată pe an, nu de zeci de ori, pentru a se mântui! Să ne întrebăm oare, creştinii din Alaska sau din egipt, care nu au Biserici aproape şi nici nu pot merge, nu se mai mântuiesc? Datoria creştinului este să-l urmeze pe Hristos în viaţa lui, nu să postească formal pentru a primi Împărtăşania, apoi să revină la starea de cădere.


%d blogeri au apreciat asta: