Cap. 10. Manipulaţii şi manipulatorii sunt prezenţi în calendar, ca şi „Sfinţi”, dar nu şi în Rai!

„Sfântul” care a modificat textul Epistolei Sfântului Apostol Petru, a mai adăugat, spre priceperea robilor boierimii din secolele IV-V, abia tocmai atunci episcopii ajungând la concluzia că lumea multă este bună de slugărit ca o herghelie de cai: „Căci, ce laudă este dacă, pentru greşeală, primiţi bătaie întru răbdare? Iar dacă, pentru binele făcut, veţi pătimi şi veţi răbda, aceasta este plăcut lui Dumnezeu”[1]. Atât de interesaţi erau de felul cum să-i manipuleze pe sclavi, acei falsificatori ai textului biblic, „tradus” la iniţiativa marilor împăraţi care-şi află locul prin Calendare, cu date deosebit de impresionante, în timp ce aproape toţi Sfinţii Apostoli stau în anonimat, lăsaţi uitării şi nepomeniţi aproape niciodată.

Textul încearcă să le spună mai devreme să nu ceară nimic, să fie slugi şi atât, iar dacă li se mai dă şi câte o bătaie degeaba, să se bucure şi să fie slugi foarte bine supuse, pentru a se „mântui”. Din păcate, mediocritatea nu s-a terminat în secolul IV, dar nici în ziua de astăzi, iar noii boieri, cu veşminte şi adeseori şi mitre pe cap, trăiesc regeşte din munca slabilor de minte. Este drept, înaintea Lui Dumnezeu acei slabi de minte vor avea plată; însă, versetul de mai sus dă dreptate celor ce slugăresc, celor ce bat, încât îi compară cu „dumnezeul sclavilor”; sclavii se mântuiesc pentru că muncesc pentru nimic, asta e promisiunea lor; însă, cei ce fac nedreptate, sunt mai mult ca mântuiţi, sunt „asemenea lui Dumnezeu”. Fără ezitare, sinoadele care au contribuit făţiş la falsificarea Sfintei Scripturi, sunt, au fost şi vor rămâne eretice; dar, cu efecte de durată asupra manipulării mulţimilor de oameni care, pe lângă faptul că NU SE MÂNTUIESC, închinându-se unor episcopi-boieri care îşi bat joc de Biserica Lui Hristos!

Acum vă întrebaţi de ce oamenii care fac fapte fireşti, sunt pedepsiţi de către „sfinţii călugări” mai dur decât homosexualii? De ce oamenilor simpli nu le este dat să modifice învăţăturile, sau să le falsifice, iar boierilor, împăraţilor şi *călugărilor* le este permis acest lucru, spre batjocura Sfinţilor Apostoli şi a învăţăturilor lăsate de ei? Dar, până la acest capitol, va trebui să mai vedem cum şi-au lăsat ideile şi semnele în Scripturi, acei „sfinţi” şi până unde au putut ei să meargă.

Poate că mă arat uşor indignat de prezenţa iudeilor cât şi a călugărilor. Poate că şi modul meu de a-i defini este foarte dură; însă, să privim cu ochi maleabili, cu interesul de a acorda libertate fiecăruia de a face ceea ce doreşte. Ce mod de întâmpinare, sau de descriere, ai putea adopta când descoperi cât de mult a fost falsificată Scriptura şi cum au fost distruse învăţăturile Sfinţilor Apostoli şi ale Sfinţilor Ucenici? Ar fi de adăugat vreun cuvânt de laudă?

Cartea intitulată „Faptele Apostolilor” este considerată „canonică” şi adăugată în cuprinsul Noului Testament abia în secolul al IV-lea; dar, obiceiurile coincid cu tradiţii obşteşti apărute în acest secol, practicate în sânul comunităţilor/obştilor anahoreţilor (mai apoi călugări). Nu poate contesta nimeni ca această „răutate” şi brutalitate „apostolică”, nejustificată ce-i drept, care nu s-a regăsit în practicile niciunui Apostol, să fie tocmai invenţii ale frustrărilor hormonale, ale înfierbântărilor vreunor călugări „cărturari” care au strecurat versete, după cum li s-a părut lor că le insufla Dumnezeu. În realitate, aceştia mai mult au denaturat unele cărţi şi pe altele le-au distrus, pentru a da naştere unor obiceiuri, totalitariste, care mai apoi au degenerat în „imperialismul ierarhic”. Astfel, modestia exemplară şi sfinţenia Sfinţilor Apostoli a fost minimizată cu fapte politico-boiereşti şi Învăţătura completă a fost dezrădăcinată şi înlocuită cu acest labirint de strategii, de manipulare a maselor de oameni naivi şi nimic mai mult.

[1] I Petru; cap. 2; vers. 20.

Reclame

%d blogeri au apreciat asta: