Cap. 2. Falsificarea Evangheliilor şi a Epistolelor.

Pe lângă crime şi castrări, Noul Testament mai ascunde şi alte episoade care nu s-au întâmplat niciodată. De pildă, „era acolo un ucenic cu numele Timotei, fiul unei femei evreice, credincioase, şi al unui tată elin, care avea bune mărturii de la fraţii din Listra şi din Iconiu. Pavel a voit ca acesta să vină împreună cu el şi, luându-l, l-a tăiat împrejur”[1]. Realitatea din Epistolei către Romani este alta: „Dar acum ne-am desfăcut de Lege, murind aceluia în care eram ţinuţi robi, ca noi să slujim întru înnoirea Duhului, iar nu după slova cea veche”[2]  şi iarăşi zice: „Căci sfârşitul Legii este Hristos, spre dreptate tot celui ce crede” (Romani; cap. 10; vers. 4). Apostolul Pavel nu ar fi tăiat pe nimeni împrejur, din pricina nici unui iudeu care cerea circumcizia pentru Timotei! Singura motivaţie pentru care Pavel era Apostol, era aceea că Hristos le-a impus să nu taie împrejur pe nimeni; motivul creştinării Apostolului Pavel era aceea că mergea după Învăţătura Lui Hristos şi nu se închina la idoli „dacă aşa îi cereau cei din jur” cum apare în versetul de mai sus, privind tăierea împrejur a unui creştin, de dragul iudeilor şi spre batjocura Lui Hristos. Cu siguranţă Pavel nu este vinovat de această relatare, iar fapta nu s-a întâmplat.

Pentru a vedea încă o dată cât de mult s-a intervenit asupra textului nou-testamentar, în special Evanghelia atribuită Sfântului Apostol Matei, care nu întâmplător este aşezată chiar prima carte cu care începe Noul Testament. Să ne amintim de nulitatea Vechiului Testament despre care există un singur verset rămas neşters, din Epistola Sfântului Apostol Pavel: „„Dar minţile lor s-au învârtoşat, căci până în ziua de azi, la citirea Vechiului Testament, rămâne acelaşi văl, ne ridicându-se, căci el se desfiinţează prin Hristos; Ci până astăzi, când se citeşte Moise, stă un văl pe inima lor; Iar când se vor întoarce către Domnul, vălul se va ridica”[3]. Hristos a anulat legea, tăierea împrejur, sâmbăta, legea crimelor, legea abuzurilor, violurilor şi a instituit legea bunătăţii, a păcii şi a dragostei. Totuşi, iară încă un indiciu care vădeşte intervenţia asupra textului primei Evanghelii, tot pentru slăvirea evreilor: „Să nu socotiţi că am venit să stric Legea sau proorocii; n-am venit să stric, ci să împlinesc. Căci adevărat zic vouă: Înainte de a trece cerul şi pământul, o iotă sau o cirtă din Lege nu va trece, până ce se vor face toate. Deci, cel ce va strica una din aceste porunci, foarte mici, şi va învăţa aşa pe oameni, foarte mic se va chema în împărăţia cerurilor; iar cel ce va face şi va învăţa, acesta mare se va chema în împărăţia cerurilor”[4]. Cu alte cuvinte, în unele părţi scrie clar că legea Vechiului Testament era nulă, un văl întunecat, sumbru, o lege nedreaptă, iar în alte părţi este încurajată păstrarea ei, tăierea împrejur, castrarea şi alte lucruri necuviincioase înaintea Lui Dumnezeu.

Dacă vechiul testament s-a sfârşit, atunci ce caută paremiile la Vecernie? Ce caută textele vechiului testament în Evanghelii, ce caută numele profeţilor mincinoşi şi care-şi băteau joc de Dumnezeu, precum Avraam, Moise şi alţii în diferite slujbe din Biserica de astăzi: Utrenie, Ceasuri şi altele? Până şi slujba Aghesmei cuprinde o mulţime de subiecte eretice ale vechiului testament păgânesc; dar, nici măcar o mică parte a Martirologului secolului întâi şi nici vorbă să fie pomeniţi cei 70 de Ucenici şi cei 12 Apostoli ai Lui Hristos.

Ce facem noi acum, decât să venerăm iudaismul şi să uităm Sfinţii Lui Hristos? Aparent, doctrina spune că-i cinsteşte; dar, cum am exemplificat mai devreme, aceasta este doar o vorbă în vânt, devreme ce la Utrenie, Vecernie, în anumite ectenii, nu sunt pomeniţi de nici un fel Sfinţii Ucenici ai Lui Hristos, comparativ cu sutele de pomeniri, zilnice, a morţilor evreilor. De pildă, Sfinţii Apostoli sunt trecuţi în Calendarul Ortodox ca simple personaje, fără a fi sărbătoare, cu excepţia Sfinţilor Petru, Pavel şi doar pe la câteva Biserici locale, fiind cinstit şi Sfântul Andrei. Restul de ce sunt necinstiţi? Să mai explicăm faptul că Apostolii Lui Hristos sunt trecuţi cu negru, ca o zi obişnuită, iar sărbătoarea proorocului evreu Ilie, este trecută ca dată foarte importantă şi însemnată pentru creştini? De ce atâta iudaism? Ceva s-a întâmplat între timp!

Încă o dată Sfântul Apostol Pavel ne explică scurt şi cuprinzător faptul că între Hristos şi Vechiul Testament nu este absolut nici o legătură: „Aşa că, fraţii mei, şi voi aţi murit Legii, prin trupul lui Hristos, spre a fi ai altuia, ai Celui ce a înviat din morţi, ca să aducem roade lui Dumnezeu”[5] şi iarăşi zice: „Dar acum ne-am desfăcut de Lege, murind aceluia în care eram ţinuţi robi, ca noi să slujim întru înnoirea Duhului, iar nu după slova cea veche”[6] şi mai evidenţiat, în capitolul 10, spune: „Căci sfârşitul Legii este Hristos, spre dreptate tot celui ce crede”[7]. Aţi remarcat faptul că aceste versete fac parte din Epistola către romani? În Roma nu existau evrei, nu le vorbea exclusiv evreilor, ci celor ce se converteau la creştinism de la diferite credinţe specifice Romei, toate fiind politeiste şi păgâneşti, nicidecum iudaice! Deci, cuprinsul textului „către romani” din concepere este cam „către evrei” şi nicidecum către latini. Când vreo dată se tăiau romanii împrejur să le vorbească lor de un subiect de care poate nici nu auzise? Prin cuvântul „ne-am făcut fii ai altuia” şi „murind aceluia în care eram ţinuţi robi” se subînţelege foarte clar diferenţa dintre cele două persoane: Un Dumnezeu adevărat şi unul fals, care ţinea poporul în robia conducătorilor acestei lumi. Dacă, însă, textul acesta este autentic, atunci Apostolul ne spune clar inclusiv nouă, că între păgânism şi iudaism nu este nici o diferenţă şi nici nu a fost. Deci, încă o dată descoperim intervenţii iudaice asupra textului, devreme ce romanii nu ştiau de legile evreilor și nici nu le practicau.

Am adus foarte multe argumente pentru a adeveri faptul că acel „dumnezeu” din Vechiul Testament nu era un Dumnezeu curat, ci o născocire, bazată în special pe modul în care Avraam, Isaac, Moise, Ieremia, Isaia, Ezechiel, Ezdra, Aaron şi toţi ceilalţi evrei, puneau oamenii să se omoare între ei, doar să-i vadă cât de slabi la minte şi uşori de manipulat sunt. S-a reuşit să se falsifice şi adevărul Noului Testament? Să nu mai comparăm dimensiunea Vechiului Testament, care numără în Biblia Ortodoxă aproximativ 1340 de pagini, pline ochi de crime şi minciună, iar Noul Testament, ocupă cu aproximaţie doar 300 de pagini. Cât de important este să fii criminal, decât să fii om bun şi util societăţii în care trăieşti?

[1] Faptele Apostolilor; cap. 16; vers. 1-3.

[2] Romani; cap. 7; vers. 6.

[3] II Corinteni; cap. 3; vers. 14-16.

[4] Ev. Matei; cap. 5; vers. 17-19.

[5] Romani; cap. 7; vers. 4.

[6] Romani; cap. 7; vers. 6.

[7] Romani; cap. 10; vers. 4.

Reclame

%d blogeri au apreciat asta: