Cap. 6. Apariţia poporului lui Avraam  şi falsificarea unor mărturii antice. Arătarea Sfintei Treimi este copiată de la sumerieni.

Interpretarea biblică are un rol aparte. Sunt foarte multe pericope care au mai multe înțelesuri, sau sunt pur și simplu pilde care necesită tâlcuiri. Când vine vorba de scrierile Vechiului Testament și mai ales atunci când îl menționează pe Terah, tatăl lui Avraam, nici matematica nu seamănă în textul extrem de sigur neinsuflat de divinitate. Din acesta reiese că „Terah a trăit şaptezeci de ani şi atunci i s-au născut Avram, Nahor şi Haran” (Facere; cap. 11; vers. 26). iar la sfârşitul capitolului al 10-lea, scrie că „toate zilele vieţii lui Terah în pământul Haran au fost două sute cinci ani. Şi a murit Terah în Haran (Facere; cap. 11; vers. 32). Matematic vorbind, din 205 ani, cât a trăit, scăzând cei 70 pe care-i avea când i s-a născut Avraam, reiese că fiul avea 135 de ani când a plecat din Haran.

După moartea tatălui, Moise relatează în continuare, că Avraam a hotărât să plece din Sumerul antic pentru a-şi înfiinţa propriul său oraş. Moise continuă astfel: „a plecat Avram, cum îi zisese Domnul, şi s-a dus şi Lot cu el. Avram însă era de şaptezeci şi cinci de ani, când a ieşit din Haran” (Facere; cap. 12; vers. 4). La o distanţă de doar 4 propoziţii de unde reieşea că Avraam avea 135 de ani, acum avea doar 75.

Lucrurile se precipită şi mai mult în capitolul 16, când, Avraam la 86 de ani, face un copil cu sluga nevestei sale, care era de neam străin, egiptean (Facere; cap. 16; vers. 1). „A luat deci Sarai, femeia lui Avram, pe Agar egipteanca, slujnica sa, la zece ani după venirea lui Avram în pământul Canaan, şi a dat-o de femeie lui Avram, bărbatul său”(Facere; cap. 16; vers. 3.). După 9 luni de la împerecherea cu ex-sclava: „Avram însă era de optzeci şi şase de ani când i-a născut Agar pe Ismael” (Facere; cap. 16; vers. 16). Din acest verset, autorul iarăşi se contrazice; căci, dacă Avraam avea 135 de ani când plecase din Haran spre Canaan şi apoi spre ţara Filistenilor, nu avea cum să facă un copil la 86 de ani în Canaan, când el avea să plece spre acest loc abia peste încă 49 de ani.

După cum spuneam, foarte multe versete biblice sunt provenite din cultura teologică a sumerienilor, probabil cea moştenită direct de la Adam, prezentat în teologia sumeriană cu numele de Adapa. Prin urmare, sculpturile vechi de peste 7500 de ani descoperite în fostul oraş sumerian Uruk, seamănă izbitor cu descrierea biblică relatată extrem de târziu de evrei.

Ezdra a cules din cultura sumeriană anumite informaţii, pe care le-a modificat în aşa fel încât să fie prezentate într-un context nou, cititorilor sau ascultătorilor, la întoarcerea lui din Babilon. Chiar de la primele capitole biblice se observă clar o totală lipsă de insuflare divină, mai cu seamă inspiraţii din alte cărţi din antichitate.

În cele ce urmează, va trebui să observăm detaliile dogmatice menţionate extrem de mult în Vechiul Testament şi răspândite inclusiv în Noul Testament, ale arătării Sfintei Treimi lui Avraam. Acest aspect face obiectul unei alte erezii care-şi are originea în tendinţa evreiască de a prelua învăţături din cultura sumeriană, pe care să şi le atribuie în mod meschin.

„Apoi Domnul S-a arătat iarăşi lui Avraam la stejarul Mamvri, într-o zi pe la amiază, când şedea el în uşa cortului său. Atunci ridicându-şi ochii săi, a privit şi iată trei Oameni stăteau înaintea lui; şi cum l-a văzut, a alergat din pragul cortului său în întâmpinarea Lor şi s-a închinat până la pământ(… )Şi voi aduce pâine şi veţi mânca, apoi Vă veţi duce în drumul Vostru, întrucât treceţi pe la robul Vostru!” Zis-au Aceia: „Fă, precum ai zis!” După aceea a alergat Avraam în cort la Sarra şi i-a zis: „Frământă degrabă trei măsuri de făină bună şi fă azime!” Apoi Avraam a dat fuga la cireadă, a luat un viţel tânăr şi gras şi l-a dat slugii, care l-a gătit degrabă. Şi a luat Avraam unt, lapte şi viţelul cel gătit şi le-a pus înaintea Lor şi pe când Ei mâncau a stat şi el alături de Ei sub copac” (Facere; cap. 18; vers. 8). Din această relatare înţelegem că Dumnezeu a mers la Avraam să facă un ospăţ, atât de buni prieteni erau, încât petreceau împreună, se întâlneau din când în când şi toate aceste relatări prindeau foarte bine la poporul ascultător şi supus: Avraam, liderul nostru, este prieten cu Dumnezeu! Mănâncă vaci şi azime împreună! Câtă inspiraţie poţi avea să scrii aşa ceva?

În urma întâlnirii dintre Avraam şi Cei Trei, are loc această promisiune: „Şi l-au întrebat Oamenii aceia: -Unde este Sarra, femeia ta?” Iar el, răspunzând, a zis: „Iată, în cort!” Zis-a Unul: „Iată, la anul pe vremea asta am să vin iar pe la tine şi Sarra, femeia ta, va avea un fiu”. ( Facere; cap. 18; vers. 9-10).

În capitolul din urmă, aflam că: „Iar când era Avram de nouăzeci şi nouă de ani, i S-a arătat Domnul şi i-a zis: „Eu sunt Dumnezeul cel Atotputernic; fă ce-i plăcut înaintea Mea. Şi voi încheia legământ cu tine şi te voi înmulţi foarte, foarte tare” (Facere; cap. 17; vers. 1-2). Practic, apare prima promisiune care nu se va adeveri niciodată, până în ziua de astăzi; dar, autorul continuă: „Numaidecât să fie tăiat împrejur cel născut în casa ta sau cel cumpărat cu argintul tău şi legământul Meu va fi însemnat pe trupul vostru, ca legământ veşnic” (Facere; cap. 17; vers. 13). Oare, Dumnezeu este mincinos, sau Avraam? Devreme ce vorbeşte despre „legământ veşnic”; însă, Mântuitorul Iisus Hristos îl anulează şi îi sfârşeşte „veşnicia”. Cine a minţit, Dumnezeu dându-i legământul şi numindu-l „veşnic”, adică pentru totdeauna, sau Avraam a făcut această tăiere doar pentru că îşi dorea foarte mult să facă mulţi copii să poată să-şi înmulţească slugile, cu dorinţa de a cuceri toate popoarele? Să mai observăm că el abia împlinise 99 de ani şi în concluzie, nici măcar nu plecase din Haran, să poată face acest legământ în Canaan. Mai mult de atât, divinitatea îi promite ţinutul Canaanului, care niciodată nu se adevereşte! Deci, Dumnezeu nu minte în promisiunile lui, pe când divinitatea lui Avraam minte şi pe deasupra este şi oscilantă, neagră şi întunecată.

Din acest capitol înţelegem că Dumnezeu se duce la Avraam, mănâncă azime, fac un banchet cu carne de vacă, un chef în cinstea unui nou fiu făcut cu o amantă şi a tăierii împrejur a organului bărbătesc. La ce-i trebuia Lui Dumnezeu pielea lui Avraam şi de ce îl numeşte „Legământ veşnic”? Şi-a schimbat Dumnezeu părerea, oscilând încă o dată? Nici vorbă de aşa ceva! Dumnezeu – Sfânta Treime – nu s-a arătat niciodată lui Avraam şi nu i-a cerut să-şi taie nimic. Arătarea Sfintei Treimi, în realitate, a avut loc conform scrierilor antice sumeriene; şi i se arătase strămoşului Adam în Sumer.

SUMERO-CRESTINII. Sfânta Treime se arată lui Adam; Sumerienii și planetele în antichitate.

FOTO 1: Dumnezeu Tatăl din Ceruri, trimite înţelepciunea la Adam, în chipul unor „Trei Oameni” (Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh). În această sculptură ni se spune că limita lui Adam era de a cunoaşte doar cele 3 planete: Luna (1), Pământul (2)  şi Soarele (3), reprezentate deasupra capului său. Prin masă este închipuită înţelepciunea şi pedagogia. Pe masă este închipuită o sferă perfectă cu o Cruce care simbolizează: perfecţiunea înţelepciunii de a cunoaşte tainele Cerului (1), Pământului (2), Apei (3) şi Aerului (4). Sub Adam sunt simbolizaţi doi oameni care stau închişi într-o ladă, ca în necunoştinţă, neînţelepţi. Cei Trei Oameni sunt închipuiţi mai mici de statură, pentru a arăta că s-au coborât la nivelul intelectului uman, pentru a-l ridica pe om la înălţime.

FOTO 2. După arătarea Sfintei Treimi lui Adam, acesta îi cheamă pe fii săi la el să-i înveţe tainele pe care le-a învăţat de la Dumnezeu. Într-un mod impresionant şi totodată inexplicabil pentru toată lumea ştiinţifică, deasupra celor doi fii, este reprezentat Soarele în mijloc (de la care mai târziu David a copiat simbolul numit „steaua lui David”) şi alte 13 planete. La acea vreme sculptura nu putea avea prea mare însemnătate, pentru că Moise credea sus şi tare că sunt doar 3 planete; însă, iată că fără ajutorul telescoapelor moderne, fără să creadă că în cer este apă şi luna este un soare mai mic, Adam cu adevărat a vorbit cu Dumnezeu şi nu a îndrugat asemenea erori mozaice.

SUMERO-CREȘTINI PLANETELE

Soare, Mercur, Venus, Marte, Jupiter, Saturn si Luna – au stat la stabilirea celor 7 zile ale săptămânii, sumerienii formând primul calendar în lume. Ţinând cont că nu exista nici o posibilitate de a vizualiza spaţiul, era suficient ca aceste 7 planete descoperite să fie considerată o minune venită din cer, imposibil de conceput pentru un popor preistoric! Dar, ceea ce uimeşte şi mai mult, este o adâncire şi mai profundă în misterul creaţiei Lui Dumnezeu şi prezenţa în sculptura antică a unor planete pitice, descoperite foarte târziu!

  1. Ceres – planetă pitică – descoperită în anul 1801;
  2. Pluto – planetă pitică – descoperită în anul 1930,
  3. Eris – planetă pitică – descoperită în anul 2003;
  4. Haumea – planetă pitică – descoperită în anul 2004;
  5. Makemake – planetă pitică – descoperită în anul 2005.

În anul 2017 sunt cunoscute doar 12 planete în afară de Pământ. Dacă abia în anul 2005 a fost descoperită cea de-a 12-a planetă a sistemului solar, cine le-a descoperit lui Adam şi sumerienilor, existenţa a 14 planete cu tot cu Soare? De remarcat este faptul că a 14-a planetă, numită Nibiru mai târziu de către babilonieni, nu a fost descoperită nici până astăzi. Totuşi, revenim la întrebarea retorică: Cine le-a descoperit sumerienilor aceste taine imposibile de ştiut la acea vreme?

Căruia i s-a arătat Sfânta Treime? Lui Adam să-i descopere teoriile care nici astăzi nu pot fi explicate, despre universul de dincolo de Cer, despre felul cum să-şi înveţe oamenii să construiască cetăţi, edificii, construcţii inexplicabile nici până astăzi? Sau lui Avraam, unde îi este atribuită Lui Dumnezeu expresia de „legământ veşnic”,care mai apoi nu mai este veşnic; să mănânce o vacă, azime, să doarmă şi să bea? Oare, ce nălucă a avut autorul textului când şi-a bătut joc de Sfânta Treime? Probabil „întunericul” cu care a şi început cartea sa! Puţini ne dăm seama cât satanism va urma să descoperim în această carte, abia de acum înainte!

Reclame

%d blogeri au apreciat asta: