Cap. 6. Învierea Domnului şi intervenţia asupra textului original.

Revenind la dovezile că cele 4 Evanghelii sunt apocrife şi mai mult de atât, falsificate, Evanghelia după Marcu ne relatează că trecătorii, arhiereii, bătrânii şi tâlharii îl huleau pe Hristos în momentul în care se afla răstignit pe Cruce: „S-a încrezut în Dumnezeu: Să-L scape acum, dacă-L vrea pe El! Căci a zis: Sunt Fiul lui Dumnezeu. În acelaşi chip Îl ocărau şi tâlharii cei împreună-răstigniţi cu El”[1]. Acum să comparăm cu Evanghelia după Luca: „Iar unul dintre făcătorii de rele răstigniţi, Îl hulea zicând: Nu eşti Tu Hristosul? Mântuieşte-Te pe Tine Însuţi şi pe noi. Şi celălalt, răspunzând, îl certa, zicând: Nu te temi tu de Dumnezeu, că eşti în aceeaşi osândă?”[2]. Cu alte cuvinte, unul nu l-a hulit deloc în a doua Evanghelie, decât în prima. Deşi ambii autori relatează acelaşi subiect cu lux de amănunte, iată că vedem o diferenţă foarte mare, pe care un martor ocular nu ar fi făcut-o niciodată, mai cu seamă văzând în ce mod s-a pocăit unul dintre tâlhari, căruia,   „Iisus i-a zis: Adevărat grăiesc ţie, astăzi vei fi cu Mine în rai”[3]. Deci, dacă ar fi scris unul dintre Apostoli, chiar şi prin formularea rezumată a subiectului, nu ar fi omis ideea principală, pe când aici este omisă, ceea ce arată că autorul nu a trăit în perioada aceea, sau cel puţin nu a avut contact cu nici unul dintre Apostoli sau Ucenici şi a auzit o poveste total diferită.

Ceea ce descoperim, într-un mod necanonic, după învăţătura teologică a Bisericii Ortodoxe, ne va naşte întrebarea: cum nu am observat toate acestea până acum? Este simplu, pentru că am fost formaţi şi educaţi să nu observăm.

Răstignirea Domnului a avut loc vineri la ceasul al 9-lea, adică în jurul orelor 17-18 după masă. Şi, totuşi, dacă Raiul a fost deschis abia Duminică, la Înviere, să revizuim textul: „astăzi vei fi cu Mine în rai” vorbind despre ziua de vineri… Dar, pentru a vedea că textul biblic nici măcar nu stăpâneşte o limită a matematicii şi calculului zilelor, răstignirea a avut loc Vineri seara. În cele 4 Evanghelii scrie că Învierea a avut loc Sâmbătă noaptea, spre Duminică. Şi acum, întrebarea este: Câte zile a durat până la Înviere? Vineri noaptea; Sâmbătă noaptea, a treia zi ar fi fost Duminică spre Luni. Calculul simplu şi corect nu corespunde deloc cu textul Evanghelic privind Învierea cea de a 3-a zi. Din simplul fapt că Sfinţii Apostoli au păstrat ziua de Duminică, înţelegem forte clar că Răstignirea a avut loc Joi, şi nu Vineri. Altfel, am vorbi despre o înviere după nici 2 zile complete, dacă socotim palpabil textul evanghelic origenist, ceea ce nu este corect. Să mai spunem că protestanţii sărbătoresc sâmbăta ca fiind ziua învierii şi de vineri până sâmbătă este doar o singură zi?

De ce una dintre Evanghelii nu coincide cu prima? De pildă, textul Evangheliei după Marcu, tot o apocrifă a secolului al III şi IV-lea, cât şi textul Evangheliei după Luca au fost falsificate după teoriile cultului zeului Mithra, un zeu frecvent întâlnit în imperiul Roman şi Bizantin, atât înainte de creştinism, cât şi în perioada lui Constantin cel Mare, care mai târziu vom vedea ce le-a impus creştinilor să preia din acest cult păgân. De pildă, teologia acestui cult susţinea că la moartea zeului Mithra, când s-a ridicat la cer, erau de faţă doi bărbaţi cu torţe în mâini. Unul ţinea torţa în sus să arate că se va ridica spre cer cu zeul, celălalt o ţinea îndreptată în partea de jos să arate că de bunăvoie el nu vrea să se „mântuiască”  şi că vrea să meargă în iad, prin intenţii rele. Astfel, povestea Noului Testament îşi capătă o conotaţie total diferită, faţă de evenimentul autentic întâmplat în văzul Apostolilor, care nu aveau cum să descrie anumite detalii negăsite în creştinism, decât în cultele romane din mitologiile antice. Era absurd ca un Apostol să preia povestea unor zei „să înfrumuseţeze” sau „să îmbogăţească” biografia Mântuitorului. Asta ar fi produs mai mult rău, pentru că după ani şi ani s-ar fi făcut legătura între personaje şi creştinismul avea să cadă încă de la apariţie. Să nu vă închipuiţi că falsurile au fost puse în Noul Testament cu intenţii bune, ci tot pentru ca după ani şi ani, păgânii să conteste creştinătatea, cu probe palpabile, exact pe baza mărturiile PE CARE CHIAR ÎNAINTAŞII LOR LE-AU INTRODUS ÎN NOUL TESTAMENT!

Momentul răstignirii conţine extrem de multe detalii care iarăşi păstrează ideile lui Origen. Iată ce martori oculari sunt menţionaţi în Evanghelia atribuită Sfântului Ioan: „Şi stăteau, lângă crucea lui Iisus, mama Lui (Maria) şi sora mamei Lui, Maria lui Cleopa, şi Maria Magdalena”[4]. Dacă nu aţi observat până acum, şi textul din Evanghelia atribuită Sfântului Apostol Ioan contrazice povestea tradiţională cum că Maica Domnului a fost singură la părinţi… Mai mult de atât, cum se face că toate erau numai Mării, pe când în alte Evanghelii găsim şi alte nume? Deci, aici nu este vorba despre o soră a Maicii Domnului, pentru că părinţii ei se retrag la Wâdî Qilt, situată în deșert între Ierusalim și Ierihon, bătrâna Ana decedând 7 ani mai târziu. Deci, dilema tradiţională şi cea biblică este: Maica Domnului a avut surori? Sau aici aveam de a face cu textul preferat de Ieronim, iar mai sus cel preferat de Origen? Noi, de fapt, nu descoperim contradicţii între Apostoli, ci între autori precişi, care şi-au formulat nişte texte proprii, nu aveau nici o legătură cu manuscrise originale şi au dorit să rămână în istorie cu ceva… Vă daţi seama: autorii Bibliei?! Pentru a încheia capitolul secundar şi fără prea mare însemnătate dogmatică, trebuie să evidenţiem şi faptul că sora Mariei, era de fapt cumnată cu Iosif, spune Sfântul Ioan Gură de Aur (347-407). Cu alte cuvinte, autorul nu făcea diferenţa între cumnată prin alianţă. Încâlcirea subiectului ne arată câtă certitudine şi revelaţie a avut fiecare autor în parte, încât nici unul nu corespunde nici cu realitatea, dar nici ei între ei nu se sincronizează de nici un fel, pentru că până în ziua de astăzi, versetul despre sora Mariei nu deduce nimic.

[1] Ev. Marcu; cap. 27; vers. 43-47).

[2] Ev. Luca; cap. 23; 39-40)

[3] Ev. Luca; cap. 23; vers. 43).

[4] Ev. Ioan; cap. 19; vers. 25).

Reclame

%d blogeri au apreciat asta: