Cap. 9. Bătaia, tortura şi sclavia, învăţături introduse în Epistole. Cum apare cultul „robii Lui Dumnezeu” neînrobiţi niciodată de către Hristos.

Iată alte mărturii clare că Noul Testament este falsificat de Sinoadele Ecumenice, care nu numai că erau adunate la poalele puterilor împărăteşti; dar, scopul lor era şi acela de a vorbi oamenilor că „nu trebuie schimbată o literă, măcar, din Sfânta Lege” şi prin aceasta omul pleca acasă împăcat cu gândul că indivizii nu vor schimba Învăţătura. Nu numai o dată s-a vorbit la Sinoadele Ecumenice că „noi păstrăm întru toate hotărârile Sinoadelor de mai-nainte de noi” şi în realitate ei le anulau cu desăvârşire şi le modificau radical. Contestarea sfinţeniei acestor ierarhi care, deşi zac prin calendare ca Sfinţi, şi-au permis să mânjească Noul Testament cu obiceiuri omeneşti, meschine şi turbate după puterea, asupra unor atei. „Slugilor, ascultaţi de stăpânii voştri cei după trup, cu frică şi cu cutremur, întru curăţia inimii voastre, ca şi de Hristos, nu slujind numai când sunt cu ochii pe voi, ca cei ce caută să placă oamenilor, ci ca slugile lui Hristos, făcând din suflet voia lui Dumnezeu. Slujind cu bunăvoinţă, ca şi Domnului şi nu ca oamenilor”[1]. Tâlcuirea arată ateismul păgânilor ierarhi care au modificat textul. Ei încearcă să-i convingă pe oameni să o vadă pe persoana care îi ţine în sclavie, în lanţuri, ca și cum este „un dumnezeu” pentru ei şi dacă nu se supun, îl mânie pe Dumnezeu. Cât de păgâni au fost aceşti sfinţi ierarhi, subjugaţi de împăraţi, încât să batjocorească şi numele Lui Dumnezeu, comparându-l cu un boier care slugăreşte nişte oameni lipsiți de apărare? Dar, de la Epistola către Efeseni, să mergem la epistola către Coloseni, unde găsim acest text, parcă identic cu primul: „Slugilor, ascultaţi întru toate pe stăpânii voştri cei trupeşti, nu slujind numai când sunt cu ochii pe voi, ca cei ce caută să placă oamenilor, ci în curăţia inimii, temându-vă de Domnul. Orice aţi face, lucraţi din toată inima, ca pentru Domnul şi nu ca pentru oameni. Bine ştiind că de la Domnul veţi primi răsplata moştenirii; căci Domnului Hristos slujiţi”[2]. În acest verset, asemenea celui de mai sus, oamenii sunt îndemnaţi să slujească boierului ca şi Lui Hristos, ca şi cum boierul să le fie un dumnezeu pământesc, de care să asculte orbeşte. Oricât de eretic ai fi, nu-l vei asemăna pe Dumnezeu cu nici un om şi nici slujirea Lui Dumnezeu nu o vei asemăna cu slugărnicia unui om bogat, care se foloseşte de neputinţele, necazurile şi sărăcia unor oameni. Cum ar fi putut îndemna Sfinţii Apostoli la aşa obiceiuri păgâneşti? Nici nu au îndemnat vreodată la slujirea unui om, ca la un Dumnezeu, pentru că este o totală erezie totalitaristă, de la care nu vine nici o mântuire, ci doar o manipulare.

Fără prea multă osteneală, fiind ascultători şi noi, acelor „sfinţi” care au străjuit în marile Sinoade, la scrierea Noului Testament după bunul lor plac, vom urma trimiterile notelor de subsol şi ne vor coordona către epistola întâi către Timotei, unde iarăşi găsim adaos al episcopilor cu dorinţă de a stăpâni lumea, de a avea slugi şi sclavi din rândul oamenilor simpli, văzuţi vrednici de robie, nu aşa importanţi ca ei, „sfinţii” de sus. Iată ce găsim în această epistolă falsificată: „Cei ce se găsesc sub jugul robiei să socotească pe stăpânii lor vrednici de toată cinstea, ca să nu fie hulite numele şi învăţătura lui Dumnezeu”[3]. O observaţie este şi aceea a numerelor capitolelor, când nu întâmplător versetele au fost falsificate în capitolul 6 din Efeseni, iar acum vorbim de capitolul 6 din Coloseni.

Încă o dată „sfinţii” falsificatori ne arată că cinstirea boierului care vorbeşte poporului robit, sclav şi fără libertăţi, ci doar cu obligaţii şi ascultări, este ca şi cinstirea Lui Dumnezeu. Aceste slavoslovii aduse boierilor, spre asuprirea şi batjocura poporului simplu, continuă în foarte multe cărţi ale Noului Testament, cum ar fi şi în scurta epistolă către Tit, atribuită Sfântului Apostol Pavel, care în doar 3 capitole pe care le are, în al 2-lea vorbeşte despre boieri şi cum să li se supună slugoii de oameni simpli, fără de drepturi şi fără de cârtire şi neascultare:  „Slugile să se supună stăpânilor lor, întru toate, ca să fie bine-plăcute, ne întorcându-le vorba, să nu dosească ceva, ci să le arate toată buna credinţă, ca să facă de cinste întru toate învăţătura Mântuitorului nostru Dumnezeu”[4]. Versetele sunt aşezate la loc de cinste, exact în mijlocul acestei epistole. Aici oamenii sunt învăţaţi să muncească orbeşte, să nu ceară nimic, să se arate ascultători şi folositori la progresele financiare ale boierului. Ce treabă ar fi avut Hristos Dumnezeu, cu hambarele şi vistieriile băneşti ale unui boier care biciuieşte oamenii creați de Dumnezeu liberi şi înrobiți de boierimea plină de mândrie și nedreptate? Nici una! Dacă un om care manipulează, vine şi-ţi cere tot ce ai, tu trebuie să-i dai orbeşte? De ce? Pentru a arăta că tu ai încredere în Dumnezeu şi nu te temi că-ţi va muri copilul de foame. Dar, de ce nu-ţi pui întrebarea: acel preot, ierarh sau manipulator, de ce nu-şi pune nădejdea în Dumnezeu şi nu mai cere de la oameni nimic, ci doar să aştepte să-i cadă de sus? Crede în minuni, sau nu? Sau doar omul simplu, de rând este dator să creadă în „picarea din cer”, în timp ce episcopii trec la fapte?

De ce se cere de la omul simplu, de ce-i cere până şi imposibilul? Este clar, pentru că el nu crede în Dumnezeu şi pentru că Dumnezeu este singurul mod prin care el te poate determina să fii sluga lui, naivul şi prostul lui, cum de altfel un alt verset crucial îndeamnă la aşa ceva, de data aceasta în prima epistolă sobornicească atribuită Sfântului Apostol Petru: „Slugilor, supuneţi-vă stăpânilor voştri, cu toată frica, nu numai celor buni şi blânzi, ci şi celor urâcioşi. Căci aceasta este plăcut lui Dumnezeu, să sufere cineva întristări, pe nedrept, cu gândul la El”[5]. Întrebarea firească este: episcopul care pune lumea să-i fie ca şi un trib din paleolitic, pentru a-i fi slugi, de ce nu se face el sluga lor, să se mântuiască? De ce să fie slugile unui călugăr, care vorbeşte despre cum trebuie să trăiască omul în familia sa, cum să fie sclav plăcut Domnului? Dacă Domnul iubeşte sclavagismul, atunci de ce nu vedeţi episcopi să fie sclavi poporului, să descalece de pe mândrie şi să se coboare la munca în fabrică, uzină, la câmp sau la capre? Este simplu: pentru că aceşti vicleni mint lumea că asta este plăcut Lui Dumnezeu; dar, dacă ar fi atât de plăcut, ar fi şi ei nişte sclavi.

Să nu mai amintim de multele omilii ale unor călugări din secolele 4-5 care dau o sumedenie de sfaturi cum să se constituie o familie, pe când ei erau călugări şi stăteau degeaba, în timp ce mâncau din munca mirenilor săraci, lipsiţi de drepturi, ajunşi sclavii unor călugăraşi de 30-40 de ani, cu obiceiuri homosexuale de iată că nici până astăzi nu s-au descotorosit. Ce a ajuns Biserica, oameni buni? Modalitatea de slugărnicie a unor episcopi şi călugări plini de ascunzişuri şi înjosirea familiei!

[1] Efeseni; cap. 6; vers. 5-7

[2] Coloseni; cap. 3; vers. 22-24.

[3] I Timotei; cap. 6; vers. 1.

[4] Tit; cap. 2; vers. 9-10.

[5] I Petru; cap. 2; vers. 18-19.

Reclame

%d blogeri au apreciat asta: